13 martie 2012

Boala dintilor sanatosi- Partea a II-a



Diagnosticul bolii parodontale

Diagnosticul de boala parodontala se stabileste dupa corelarea:
  • simptomatologiei (ceea ce relateaza pacientul)
  • semnelor obiective (ceea ce observa medicul stomatolog)
  • investigatiilor de laborator


Simptome (subiective)

Pacientul care are boala parodontala se prezinta la medicul stomatolog cu urmatoarele simptome:
  • halena (respiratie urat mirositoare), produsa prin descompunerea resturilor alimentare acumulate in pungile parodontale 

  • durere gingivala

  • senzatia de prurit gingival (mancarime)

  • tulburari fizionomice si de masticatie - dinti evazati, in evantai



Semne (obiective)

In cabinet, medicul stomatolog va efectua un examen parodontal la care se observa:
  • inflamatie gingivala- gingii tumefiate, rosii, sangerande la palpare

  • expunerea radacinilor- pe masura ce osul inconjurator se distruge, gingia coboara pe suprafata radacinii astfel incat dintii apar mai lungi si  inestetici


  • prezenta pungilor parodontale mai mari de 3 mm- masurarea adancimii lor cu sonda parodontala de jur-imprejurul dintelui

  • secretie purulenta din pungile parodontale- exprimata la presiunea gingiei

  • mobilitate dentara patologica, cu migrarea dintilor si modificarea consecutiva a muscaturii anterioare



Investigatii de laborator

Radiografiile dentare
Radiografiile dentare sunt absolut necesare pentru diagnosticul bolii parodontale.
Radiografia OPT (ortopantomograma) care reda o imagine de ansamblu a maxilarelor si a dintilor superiori si inferiori, precum si radiografiile mici, retroalveolare, care ofera detalii suplimentare pe o zona restransa la 1-2 dinti, vor evidentia:
  • tipul si proportia rezorbtiei ososase
  • gradul de implantare a dintilor
  • expunerea furcatiilor dintilor pluriradiculari
  • prezenta factorilor iritativi locali (tartru subgingival, obturatii debordante)



Uneori, examenul radiografic este singurul care poate să dea siguranţa unui diagnostic corect de boală parodontală. Este cazul parodontitei marginale cronice, când fibrozarea mucoasei gingivale şi îngroşarea ei compensează pierderea osoasă, fără  să fie prezentă mobilitatea dentară. Radiografia arată discrepanţa între imaginea clinică de aparentă  sănătate din punct de vedere parodontal şi stadiul real al bolii parodontale, cu prezenţa afectării osoase.
Examenul radiologic este folosit si pentru a urmari rezultatele obţinute în urma tratamentului parodontal, mai ales după o intervenţie chirurgicală cu materiale de adiţie, in care se urmareste reducerea profunzimii defectului osos.

Defect osos la nivelul furcatiei radiculare tratat cu grefa de os

Tehnici microbiologice clasice si moderne
Tehnicile microbiologice clasice includ recoltarea de probe biologice de la nivelul pungilor parodontale, fetei dorsale a limbii si exudat faringian, cu scopul realizarii autovaccinului ce va face parte din tratamentul de stimulare a imunitatii locale.


Totusi, metoda cea mai nouă, performanta şi rapidă de identificare a parodontopatogenilor este cea moleculara, prin analiza AND-ului bacterian, deoarece astfel se va cunoaste exact “inamicul” cu care trebuie luptat.


Aceste teste moleculare se numesc Teste micro-IDent si pot fi realizate in colaborare cu un laborator de analize medicale (http://www.synevo.ro/identificarea-germenilor-asociati-parodontitei/). 
Ele presupun recoltarea de catre medicul stomatolog a continutului din pungile parodontale cu ajutorul unor betisoare de hartie din trusa de recoltare, acestea fiind apoi trimise catre laborator intr-un tub de transfer, impreuna cu o fisa care contine datele pacientului. Rezultatele vor fi interpretate de catre medicul stomatolog, si pe baza lor se va stabili o schema de tratament antibiotic tintit si eficient.



Examinari din sange

Pacientilor cu boala parodontala li se va recomanda efectuarea unui set minimal de teste sangvine pentru a ne orienta asupra existentei unui fond de afectare sistemica ce ar putea avea influenta asupra parodontiului marginal.
Astfel se vor realiza determinari de hemoleucograma, VSH, glicemie, precum si testari imunologice (imunograma, determinarea proteinei C reactive), care vor fi interpretate in colaborare cu medicul specialist.


Pe baza simptomatologiei, semnelor si investigatiilor de laborator, medicul stomatolog va stabili diagnosticul de boala parodontala, stadiul bolii, precum si planul de tratament.


VA URMA

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
;